Ege pune la cale un plan riscant pentru a demasca adevăratele intenții ale lui Melis. Știe că doar stârnind emoții puternice o poate forța să-și dea arama pe față.
De aceea, în fața tuturor — inclusiv a logodnicei sale — inscenează o ceartă cu Zeynep, iar apoi se întoarce spre Melis cu o propunere uimitoare:
— Melis, să nu mai amânăm. Hai să ne căsătorim. Cât mai curând.
Melis rămâne înmărmurită. Ochii i se măresc de uimire, buzele i se întredeschid într-o întrebare mută. Zeynep încruntă sprâncenele — surprinsă, confuză, nesigură dacă a auzit bine.
— Căsătorie? Acum? — repetă Melis, iar surpriza din vocea ei se transformă treptat în entuziasm necontrolat.
— Ege, ce faci? De unde vine ideea asta bruscă?! — întreabă cu îngrijorare Feraye.
— Mătușă, lumea vorbește, și nu vreau ca ceva să ajungă la urechile unchiului Bülent. Hai să încheiem totul rapid și definitiv. Sper că înțelegi, Zeynep.
Zeynep îl privește cu o neliniște tot mai mare.
— Da… înțeleg — spune în șoaptă, deși vocea îi tremură.
Melis se apropie de ea încet, de parcă ar vrea să se asigure că a auzit bine.
— Înțelegi, nu-i așa, Zeynep? Spune-o!
— Înțeleg. Mult noroc — răspunde rece, apoi se întoarce și pleacă în camera ei.
— Asta e o nebunie! Nu te poți căsători așa, din senin! — protestează Feraye.
— Totul e posibil. În două zile putem fi deja căsătoriți — răspunde Ege calm, dar hotărât.
— Două zile?! — repetă Melis, cu inima bătând nebunește. Ege — acel Ege, dragostea ei din copilărie — tocmai i-a propus să se căsătorească.
— E imposibil, fiule. Ce facem cu sala, invitațiile, actele? — întreabă Feraye, îngrijorată.
— Mamă, facem totul aici! — intervine Melis, entuziasmată. — Lângă piscină, în grădina noastră. Aici unde am crescut! Întotdeauna am visat să mă mărit aici. Ege, o facem, nu-i așa?
— Cum vrei, draga mea — răspunde Ege, încercând să-și ascundă ezitarea.
— Mătușă, m-am săturat. Am făcut o promisiune — trebuie s-o respect. O să vorbesc cu unchiul Bülent. Decizia finală îi aparține lui Melis. Ne vedem mai târziu.
Ege pleacă fără să mai adauge nimic. Puțin mai târziu, casa răsună de un strigăt de bucurie.
— Mamă! Ne căsătorim! — țipă Melis, sărind de fericire.
În același timp, la Kuzey domnește o atmosferă dramatică. În sufragerie izbucnește un scandal.
Kuzey tocmai a aflat că Arif, pe care îl suporta cu greu, este de fapt Alper — fostul logodnic al Silei. Ochii îi ard de furie.
— Ia-l și dispăreți imediat! — urlă Hulya.
Alper, rănit de Kuzey, spune încet:
— Hulyo… Te iubesc. Cu adevărat.
— Ieși, până nu te distrug! — șuieră Kuzey.
Sila se interpune între ei:
— Vom pleca, dar mai întâi, Hulya trebuie să mă asculte.
— Mi-ai furat banii și aurul! I le-ai dat ei?! — strigă Hulya, arătând spre Sila.
— Jur că nu-mi pasă de Alper sau de bani! — răspunde Sila.
— Atunci de ce colierul tău era la el acasă?! — țipă Hulya.
— M-am dus acolo ca să te protejez…
— Am plâns în brațele tale, iar tu tăceai! Ieși din casa mea!
— Hulyo, te rog… — șoptește Sila.
— TACI DIN GURĂ! — izbucnește Cavidan. — Te-am avertizat!
— Destul, mamă! — intervine Bahar. — Sila nu e vinovată! Pot să explic totul!
— Nici să nu încerci! — spune Cavidan rece. — Sila, afară! Și Alper la fel!
Cavidan îl conduce pe Alper spre ușă și-i șoptește:
— Mai ai puțină răbdare. Sila va pleca singură. Iar aurul — îl vei primi. Mâine îți aduc cheia.
— Acum pleacă! — adaugă tare.
Sila face o ultimă încercare:
— Kuzey, te rog… nu te-am mințit niciodată! Te iubesc!
— Spune-ne pe cine ai iubit! — provoacă Hulya. — Kuzey, ea te iubește! Așa mi-a spus!
Liniște. Kuzey o privește pe Sila — uimit, rănit. Sila plânge.
— A scris în jurnal despre un bărbat cu ochi albaștri. Cine mai are ochii așa, în afară de Kuzey?!
Sila confirmă: — Da, e adevărat… Dar…
— Dar ce?! Crezi că o să te iubească doar pentru că i-ai mărturisit?! Naivă!
— N-am mințit niciodată! — se apără Sila.
— Ajunge! — spune Naciye. — Fă-ți bagajele și pleacă. Du-te cu Alper!
Sila vrea să-i mai spună ceva lui Kuzey, dar leșină.
Kuzey se grăbește să o ajute.
— Sila! Trezește-te!
În ochii lui apare teamă. Și altceva. Mai profund.
Sila stă inconștientă. Hulya izbucnește:
— Joacă teatru! Se preface! Să o trezim!
Kuzey îi prinde mâna:
— Nu o atinge. Are nevoie de odihnă. Așa a spus doctorul.
În birou, Bahar spune:
— Frate, am dovada. Am înregistrat-o pe Sila. Arif este Alper, a amenințat-o! Totul e pe laptopul tău!
Caută fișierul, dar nu-l găsește. Kuzey nu o crede. Bahar pleacă, iar el începe să caute în calculator. În cele din urmă, găsește înregistrarea.
O redă. Vocea Silei — calmă, dureroasă, sinceră.
— Kuzey… Arif este Alper. M-a amenințat. Am tăcut ca să-i protejez pe ceilalți. Dar pe tine nu te-am mințit niciodată. Te iubesc.
Kuzey își amintește gesturile ei, grija, tandrețea. Inima îi bate mai tare.
— Nu era o mincinoasă. Era ea… Sila.
