— Apartamentul este al meu — regulile sunt ale mele! Du-te unde vrei, chiar și sub un pod. Răbdarea mea a ajuns la capăt.
Roman stătea în mijlocul sufrageriei în postura unui patrician roman, doar că în loc de togă purta un trening de catifea. Arătă teatral spre ușă, de parcă repetase gestul în fața oglinzii.
Am dat din cap în tăcere. Ca dispecer în logistică, eram obișnuită cu situațiile neprevăzute. Un camion cu pește blocat la vamă? Șoferul a început să bea la Voronej? Soțul a decis să joace rolul masculului alfa? Algoritmul e același: evaluezi pierderile, trasezi o rută nouă, elimini veriga nesigură.
Pe canapea, ca niște spectatori într-o lojă VIP, stăteau rudele. Soacra, Zinaida Sergheevna, își strângea buzele de parcă personal îmi semna ordinul de evacuare din fostul ei cămin. Lângă ea se foia cumnata Jeanna, deja probându-mi pantofii în imaginație.
— Roman are dreptate, — interveni grav Zinaida Sergheevna, aranjându-și broșa de pe pieptul generos. — Tu nu ai adus nimic în casa asta. Un manager de service auto trebuie să aibă un sprijin sigur, nu o femeie care trăiește în tabelele ei. Lui îi trebuie o soție cu statut.
Îmi împachetam metodic lucrurile în valiză. Rularea hainelor este cea mai bună metodă de a economisi spațiu — practic și rapid.
— Exact! — interveni Jeanna, fluturându-și genele false. — Romka acum e om cu bani. Eu o să-mi deschid în curând un butic, îmi va da capitalul de start. Noi suntem oameni de afaceri, iar tu cine ești? Un șoricel plătit.
Am închis cu grijă fermoarul trusei cosmetice, m-am îndreptat și am privit-o:
— Un butic, Jeanna, necesită statut de persoană fizică autorizată sau o companie. Iar conform legii, dacă ai executare silită de peste cinci sute de mii pentru microcredite restante, conturile sunt blocate automat. Afacerea ta se va termina înainte de a cumpăra casa de marcat.
Jeanna s-a smucit atât de brusc, încât i-a scăpat telefonul — aparatul a căzut pe parchet cu un trosnet.
S-a făcut palidă și s-a dezumflat ca o saltea spartă pe o plajă cu pietriș.
Roman s-a înroșit, realizând că triumful lui se destramă.
— Discuția s-a încheiat! Cheile pe masă. Credeai că voi suporta la nesfârșit fața ta rece? Eu vreau emoții! Pasiune!
— Pasiunea nu e pentru mine, Roma. Pentru asta există pompierii, — am pus cheile pe comodă. — Rămas bun.
Am ieșit în seara răcoroasă de martie. Nu m-am prăbușit și nu am plâns în vreo scară de bloc. Am comandat un taxi către un hotel. Așezată pe bancheta din spate, am scos telefonul și am făcut un singur apel.
— Katia, salut, — am spus privind luminile orașului. — Spuneai că pentru emisiunea voastră „Scutul Consumatorului” nu aveți material suficient de puternic? Notează adresa. Service auto „Imperium Motors”. Da, acela pentru mașini scumpe.
Katia, prietena mea din școală și redactor la un show scandalos, s-a animat:
— Olya! Chiar vrei să-ți dai în vileag soțul?
— Nu mai e soțul meu. Notează faptele, — vocea mea era calmă, ca asfaltul unei autostrăzi. — Schema e clasică: pe acte trec piese originale germane. În realitate, montează analoguri chinezești ieftine sau piese second-hand. Diferența o bagă Roman în buzunar, fără casă. E înșelăciune și evaziune fiscală. Îți trimit numerele a trei mașini cărora ieri li s-au montat plăcuțe de frână „false”. Proprietarii nici nu știu că circulă cu bombe pe roți.
— Te ador, Olya! Mâine dimineață mergem cu client sub acoperire și camere ascunse.
A doua zi dimineață beam un cappuccino într-o garsonieră închiriată, răsfoind știrile. Telefonul a sunat — chatul blocului. Administratoarea era Larisa, prietena apropiată a fostei mele soacre, o femeie gălăgioasă și pasionată de bârfe.
„Dragi vecini! — scria ea cu litere mari. — Respectatul nostru Roman Nikolaevici a scăpat în sfârșit de parazita lui! Să-l susținem! Trăia pe spatele lui, fără să ofere nimic!”
Am luat o gură de cafea și am răspuns:
„Doamnă Larisa, să susțineți un bărbat care ascunde o parte din venituri ca să nu plătească pensie alimentară pentru doi copii este, într-adevăr, foarte nobil. Apropo de lege: cum merge reamenajarea dumneavoastră ilegală, cu mutarea peretelui de rezistență? Inspecția nu doar amendează, ci vă obligă să readuceți totul la forma inițială pe banii proprii.”
Pe chat s-a lăsat o tăcere tăioasă. După un minut a apărut notificarea: „Utilizatorul Larisa a șters grupul”.
A dispărut din spațiul digital la fel de repede ca un gândac surprins de lumină.
La prânz a început adevăratul spectacol.
Katia mi-a trimis linkul unei transmisiuni live. În cadru era Roman. Fața lui, de obicei sigură pe sine, acum semăna cu o sfeclă coaptă. Se agita în jurul reporterului, în timp ce clientul sub acoperire arăta un filtru de ulei care se destrăma în mâini, vândut drept original.
— Este o provocare! Nu aveți dreptul să filmați! — țipa el.
— Domnule Roman, — spunea calm Katia, — service-ul aparține proprietarului, domnul Markov, care vine în curând împreună cu autoritățile. Dumneavoastră sunteți doar manager, nu-i așa? Cum comentați dubla contabilitate?
Roman a rămas fără cuvinte.
Încrederea lui s-a prăbușit ca tencuiala unui bloc vechi.
După trei ore, telefonul meu era plin de apeluri. Soacra, Roman — îi blocam metodic.
Seara a venit un mesaj de la un număr necunoscut:
„Olya, sunt Jeanna. Roman a fost concediat. Proprietarul îi pune în cârcă toate pierderile. Mama e la pat cu tensiunea. Roman spune că tu ai trimis televiziunea. Spune că nu e adevărat! Cum vom trăi?! Voia să ia credit pe numele meu!”
Am zâmbit și am deschis fereastra.
Algoritmul executat. Încărcătura toxică eliminată, lanțul vieții mele reorganizat — fără defecte.
„Mergeți unde vreți, Jeanna. Chiar și sub pod. Regulile voastre — problemele voastre.”
Am apăsat „trimite”, am blocat ultimul contact și m-am dus să-mi pregătesc cina. În fața mea era o viață liniștită, confortabilă și, cel mai important, doar a mea.
