Arya Mehta stătea pe patul îngust din spital, sprijinindu-se de grămada de perne, ținându-și în brațe nou-născutul, Aniket.
Corpul micuțului era cald, delicat, fragil ca porțelanul. Sub păturica subțire, simțea bătăile rapide și neliniștite ale inimii lui, ca și cum ar fi intuit că locul nu era sigur.
Tremurul ei nu venea din oboseală după naștere. Era șoc. Neîncredere. Senzația că realitatea se sfărâmă ca un geam subțire.
În cealaltă parte a camerei, în ziua care ar fi trebuit să fie cea mai fericită din viața ei, stăteau oamenii care transformaseră totul într-un coșmar. Soțul ei, Arjun — tăcut, închis în sine.
Părinții lui, Sumitra și Ravi, cu fețe pline de superioritate. Și ea — Lakshmi. Femeia care nu ar fi trebuit să fie acolo.
Lakshmi părea că vine la o petrecere, nu la un spital. Cerceii ei străluceau sub lumina puternică, machiajul era impecabil, iar zâmbetul… dulce și otrăvit. Pe degetul ei strălucea inelul — exact cel care cândva îi aparținuse Aryei.
Tăcerea a fost întreruptă de Sumitra.
— Semnează asta — a spus cu un ton rece, aruncând un teanc de documente pe genunchii Aryei. — Ai luat prea mult din familia noastră.
Arjun nu a spus niciun cuvânt. Nici măcar nu putea să o privească în ochi.
Arya a privit documentele de divorț, apoi copilul care plângea ușor. Inima îi bătea cu putere, încât simțea durerea.
— C-ce este asta? — a șoptit.
Buzele Sumitrei s-au strâmbat într-un zâmbet plin de dispreț.
— Libertatea ta. Nu ești nimic. Am tolerat această sarcină din milă, dar aici se termină totul. Arjun merită ceva mai bun. Merită pe Lakshmi.
Lakshmi a ridicat mâna cu delicatețe, prefăcându-se inocentă.
— El m-a ales deja — a spus, arătând inelul. — M-a cerut în căsătorie săptămâna trecută.
A scos apoi telefonul. Pozele au căzut asupra Aryei ca o palmă: Arjun sărutând-o pe Lakshmi într-un restaurant, ținându-se de mână în oraș, împreună într-o cameră de hotel.
Corpul Aryei a înghețat.
— Semnează — a tăiat aerul vocea lui Ravi. — Primești cinci milioane de rupii și dispari. Copilul rămâne cu noi.
Arya l-a strâns pe Aniket mai tare, parcă încercând să-l facă parte din ea.
— Nu-mi puteți lua copilul.
Sumitra a făcut un pas înainte și și-a întins mâinile spre bebeluș. Arya a strigat:
— NU!
Aniket a început să plângă și mai tare.
În sală au intrat imediat gardienii. Ravi apăsase butonul de urgență.
— Această femeie cauzează probleme — a spus Sumitra cu calm prefăcut.
În cele din urmă, Arjun a vorbit, cu voce goală, obosită:
— Semnează, Arya. Fă-o ușor pentru toată lumea.
Ceva în ea s-a rupt.
Timp de nouă luni fusese umilită, izolată, ștearsă. Credeau că îi pot lua totul.
Nu aveau nicio idee cine era cu adevărat.
Arya a tras aer adânc. Calmului ei îi era periculos.
— Vreți să semnez? — a întrebat. — Bine. Dar mai întâi… fac un apel.
A scos telefonul și a pus difuzorul.
— Karan — a spus cu voce fermă, vocea unei femei căreia i se ascultă ordinele. — Finalizează achiziția firmei lui Ravi până joi.
— Da, doamna Mehta — a răspuns surprins cineva la telefon. — Oferta de 3,4 miliarde de rupii?
Arya și-a fixat privirea pe Ravi.
— Nu. Reduceți-o la 500 de milioane. Acceptați sau plecați. Aveți 24 de ore.
A închis apelul.
A urmat o tăcere absolută.
— D-desi… despre ce vorbești? — a șoptit Sumitra.
Arya a zâmbit pentru prima dată. Calm. Tăios.
— Permiteți-mi să mă prezint. Sunt Arya Mehta, fondatoarea și CEO-ul TechVista Corporation. Averea mea: 3,7 miliarde de dolari.
Fețele li s-au albăstrit.
— Ravi — a continuat — compania ta e în datorii de doi ani. A mea era ultima ta speranță. Și tocmai ai insultat singura persoană care te-ar fi putut salva.
Sumitra a făcut un pas înapoi, șchiopătând. Ochii lui Arjun s-au mărit. Zâmbetul lui Lakshmi a dispărut.
— Apartamentul acela mic, de care râdeai? — a spus Arya. — Dețin întregul bloc. Valoare: 450 de milioane. Mașina veche? Am încă opt.
— Și gala caritabilă unde l-ai întâlnit pe Arjun? — s-a uitat spre Lakshmi. — Eu am fost donatoarea anonimă a cecului de 50 de milioane de rupii. Nu chelneriță. Nu oportunistă. Milionară.
Apoi a arătat un videoclip. Lakshmi purtând bijuteriile ei. Sumitra șoptind în bucătărie: „Când va semna, Arjun va fi liber. Copilul o va uita.”
Lakshmi a încremenit. Ravi a înjurat.
Arya s-a uitat la soțul ei.
— Vrei divorț?
— D… da — a bâiguit el.
— Îți amintești de contractul prenupțial pe care nu l-ai citit?
I-a arătat un document.
— Are clauză de fidelitate. Am șase luni de dovezi. Nu primești nimic.
Apoi s-a întors către ei toți:
— Gardieni — a spus calm — scoateți-i.
Ușa s-a închis în urma lor.
Arya s-a uitat la Aniket, care dormea acum liniștit pe pieptul ei.
— Ești în siguranță, iubirea mea. Mama te va proteja.
