O femeie ocupa două locuri în autobuz, iar când un tânăr a încercat să se așeze pe unul dintre ele, a izbucnit un adevărat scandal.
Cartier periferic. Dimineață. Centrul raional.
Autobuzul era arhiplin. Aerul – ca într-o saună, niciun loc liber.
Am urcat în stația de lângă vechiul magazin și am văzut un loc liber la geam. Pe scaunul de alături stătea o femeie corpolentă, cam de cincizeci de ani, cu buzele rujate, iar pe genunchi ținea o pungă mare de plastic. Lângă ea – liber.
Femeia ocupa două locuri, iar când un tânăr a încercat să se așeze pe unul dintre ele, a început cearta.
M-am aplecat și am întrebat politicos:
— Scuzați, locul e liber?
Femeia și-a strâmbat fața, de parcă i-aș fi cerut să-și vândă sufletul:
— Locul e ocupat!
— Și cine stă aici?
A făcut un gest cu mâna, ca și cum alunga o muscă:
— Nu te privește. Vreau să-mi pun plasa aici!
Oamenii au început să se privească între ei, iar eu am rămas fără cuvinte. Cu ce drept procedează așa?
M-am așezat. Fără un cuvânt. Cu grijă. Nu am îmbrâncit-o, nu am atins-o. Pur și simplu am luat locul liber.
Și atunci a început:
— Ce faci, obraznicule?! Ți-am spus că locul e ocupat!
— Nu stă nimeni aici și nici lucruri nu sunt. Nu vedeți că nu mai e loc nici măcar de stat în picioare? — i-am răspuns calm.
— Nu vreau să stai lângă mine! Am plătit bilet, AM DREPTUL!
— Sigur? Ați plătit pentru două bilete?
A ezitat. O secundă. Apoi a strigat tare, ca să audă tot autobuzul:
— Nu e treaba ta! Coboară, idiotule!
Din spate s-a auzit o voce:
— Doamnă, chiar nu vă e rușine…
— Nu vă băgați! — a țipat ea. — Vreau să stau singură!
Și atunci s-a întâmplat ceva neașteptat. Femeia s-a ridicat și a coborât din autobuz… nu la stația ei.
A urcat controlora. Sigură pe ea, cu atitudinea cuiva obișnuit să facă ordine.
— Ce se întâmplă aici?
Femeia a început să se plângă:
— El s-a așezat lângă mine! I-am spus să nu facă asta! Mi-e greu! Tot drumul am stat singură!
Controlora, ferm:
— Arătați biletul.
— De ce?
— Pentru că un singur bilet vă dă dreptul doar la un loc. Oamenii stau în picioare pe culoar.
Femeia a început să scotocească prin geantă și a scos un singur bilet. Normal.
— Nicio problemă — a spus controlora. — Domnul poate rămâne pe loc. Dacă vreți să călătoriți singură, plătiți pentru două locuri sau coborâți. Taxiul – asta e dreptul dumneavoastră.
— O să fac plângere! — a strigat femeia.
— Foarte bine. Până atunci respectăm regulile.
În autobuz s-a iscat rumoare:
— Așa e corect!
— Ne-am săturat de asemenea oameni!
— Respectul trebuie să fie reciproc!
Un bătrân de pe ultima bancă a murmurat:
— Nu e hipertensiune… e hiper-nervi.
Femeia a sărit în picioare, și-a strâns punga la piept ca pe o vestă antiglonț și s-a mutat demonstrativ pe culoar. Privea pe fereastră, respirând greu. Locul a rămas liber.
Eu nu m-am mutat. Am continuat să merg mai departe. Pe geam treceau copaci și stâlpi. Oamenii s-au liniștit. Unii ațipeau, alții șopteau între ei.
Și m-am gândit: ciudat – atâta spațiu în jurul nostru și totuși atât de puțin respect.
