În timpul înmormântării, unul dintre bărbați a sărit brusc pe sicriu, ținând un microfon, și a început să cânte și să danseze: toți cei prezenți au rămas șocați de comportamentul său neobișnuit, până când au aflat motivul 😱😲
Se înmormânta un bărbat de patruzeci de ani, răpit prea devreme de boală. La cimitir s-au adunat toți — rude, prieteni, vecini, colegi.
Oamenii stăteau în liniște; unii plângeau în șoaptă, alții priveau în pământ, incapabili să creadă că tot ceea ce se întâmplă este real. Sicriul era deja așezat lângă groapa săpată, iar câțiva bărbați se pregăteau să-l coboare, când, brusc, s-a întâmplat ceva ce nimeni nu se aștepta.
Unul dintre participanți, care stătuse tot timpul puțin retras, s-a apropiat. Ținea în mâini un obiect ciudat — mai târziu toți au înțeles că era un microfon.
Fără să spună vreun cuvânt, bărbatul a sărit brusc pe capacul sicriului și, în același moment, din boxe a răsunat un cântec vesel și ritmat. A început să cânte și să danseze ușor, stând pe sicriu, zâmbind, ca și cum nu s-ar afla la o înmormântare, ci la o sărbătoare.
Oamenii au rămas înmărmuriți de uimire. Femeile și-au acoperit gura cu mâinile, unii s-au închinat, alții au strigat:
— Este lipsă de respect față de mort!
— E nebun?
Muzica se auzea tot mai tare, bărbatul continua să cânte, ignorând strigătele și privirile încruntate. Atmosfera de doliu s-a transformat în confuzie și furie.
Când, în cele din urmă, cântecul s-a terminat și s-a dat jos, câțiva membri ai familiei defunctului s-au apropiat să ceară explicații, amenințând că vor chema poliția. Atunci bărbatul a dezvăluit adevărul, iar motivul comportamentului său ciudat a devenit clar 😱😲
Respirând greu, a lăsat microfonul și a spus încet:
— Am fost cei mai buni prieteni… De mult ne făcuserăm o promisiune: cine pleacă primul, celălalt trebuie să vină la înmormântarea lui, să cânte și să danseze pe sicriu. Atunci râdeam, crezând că este departe acel moment. Dar am promis… și nu puteam să-mi încalc cuvântul.
După aceste cuvinte, nimeni nu a mai spus nimic. Oamenii au rămas în liniște; unii chiar au început să plângă. Cântecul vesel, care cu un minut înainte părea o insultă, s-a transformat brusc în ultimul semn al prieteniei și fidelității — o promisiune împlinită în timpul vieții.
